Ultima dorinta. Comedii - Radu F. Alexandru

"Ii cunosc bine pe toti care se balacesc in burta casalotului in care traim. Pe cei de azi si pe cei de ieri: presedinti, prim-ministri, inalti demnitari – leadership-ul, cum i se spune acum. Au facut si continua sa faca tot ce este in puterile lor ca lucrurile sa ramina pe pamintul asta asa cum sunt de cind e lumea. Nu le-a fost usor: mai tot timpul au fost tentative ale unora si ale altora sa ne destabilizeze, sa ne colonizeze, sa ne faca sa ne miscam in rind cu ceilalti. Nu au reusit si nu vor reusi in veci. Pentru ca mereu si mereu se ridica un? nou val? de romani verzi care isi iubesc tara si duc mai departe lupta de rezistenta.” (Radu F. Alexandru)

"Scriitor, dramaturg, scenarist, eseist, dar si om politic angajat in apararea valorilor demnitatii umane, Radu F. Alexandru este astazi si cel mai rasfatat dramaturg al scenelor bucurestene. Piesele lui, viu aplaudate, fac sali pline. Plac in egala masura publicului si criticii, performanta rara, pentru ca, de regula, criteriile celor doua tabere nu se prea intilnesc.” (Manuela Cernat)

"Nu avem multi dramaturgi care sa-si fi insusit atit de bine limbajul acestui dificil gen artistic. Radu F. Alexandru il cunoaste ca pe o limba materna, astfel incit se si joaca folosindu-l. Rasturnarile de situatie, paradoxurile, umorul de idei, dizolvarea neasteptata a frivolitatii in tragism si depasirea disperarii prin amuzament, toate aceste manifestari ale unei mobilitati intelectuale iesite din comun fac ca piesele de teatru sa fie imprevizibile si captivante. Nu intimplator, dupa ce urmaresc un spectacol care are la baza un text de Radu F. Alexandru, ii aplaud pe actori, il aplaud pe regizor, dar vreau neaparat sa-l aplaud si pe dramaturg.” (Alex. Stefanescu)
"Cele cinci piese din? Ultima dorinta? alcatuiesc deopotriva un volum puternic si tulburator de literatura, care abordeaza cu umor amarui crizele omului contemporan, si o oferta de repertoriu de nerefuzat pentru scenele noastre. Arta lui Radu F. Alexandru de a vedea universalul in spatele deambularilor clipei prezente mi se pare magistrala, venind direct din marea traditie caragialiana.” (Razvan Voncu)