Experienta Primului Razboi Mondial a lasat urme adanci in arta universala, fie ea literatura, pictura sau cinematografie. Trauma, groaza si socul razboiului au fost transpuse cu acuratete in diverse lucrari, autorii acestora fiind adesea martori directi la experientele descrise. Acesta este si cazul romanului ”Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” de Camil Petrescu, el insusi soldat in Primul Razboi Mondial.
Roman psihologic, ”Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” abordeaza conflictul interior al intelectualului lucid, insetat de idealul iubirii, dar dominat de nesiguranta. Razboiul este astfel prezentat in contextul ipotezelor personajului-narator, nu doar ca experienta pur militara.
Romanul surprinde drama lui Stefan Gheorghidiu, student la filosofie, care traieste agonia si moartea iubirii sale. Structurat in doua parti, cu titluri semnificative, romanul ilustreaza in mod tragic doua ipostaze existentiale: aspiratia catre sentimentul de iubire absoluta si imaginea razboiului absurd, ca iminenta a mortii. Repetarea cuvantului ”noapte” din titlu indica intunericul interior definitoriu celor doua experiente care consuma personajul principal.
Prima parte, ”Ultima noapte de dragoste”, este complet fictiva si exprima aspiratia catre o iubire absoluta. Se deschide cu Stefan, proaspat locotenent, in primavara anului 1916, in timpul unei discutii la popota. Pornind de la un articol din presa, in care se vorbeste despre un barbat achitat dupa ce si-a ucis sotia infidela, intre ofiteri se naste o disputa despre dragoste si fidelitate. Aceasta declanseaza cu o viteza fulgeratoare in mintea protagonistului amintiri despre fosta lui sotie, Ela.
