O vacanta de o saptamana la parinti, la sute de kilometri departare de agitatia Bucurestiului, pare refugiul perfect pentru o femeie epuizata de munca. Insa aceasta revedere mult-asteptata se dezvaluie treptat ca o „invitatie nebuneasca la ceai”. Atmosfera devine tot mai irespirabila pe masura ce bucuria revederii face loc unei tristeti progresive, iar vechi tensiuni si relatii complicate incep sa iasa la suprafata.
Din primii ani ai comunismului si pana in prezent, istoria acestei familii se reconstruieste caleidoscopic din cioburi ale prezentului si ale memoriei. In centrul ei sta un loc ce sfideaza timpul – o gradina. Navigand printre taceri si secrete aproape uitate, cartea vorbeste despre absurdul varstelor noastre, despre cum lucrurile pe care le posedam ajung sa ne posede si despre incercarea de a salva ceea ce este inevitabil erodat de timp.
Ultima vara in Palatul de iarna, cel mai amplu roman de pana acum al Veronicai D. Niculescu, este o marturie despre puterea cuvantului, aceasta unealta ce raneste si vindeca, si despre nevoia artistului de a canta – si de a fi auzit.
