Ultimul hrisov - Petru Demetru Popescu

„Ultimul hrisov" face parte din seria „Romanul secolului al XVI-lea", infatisand fragmente din istoria tarilor romanesti prin intermediul unor eroi legendari.
    Romanul de fata continua actiunea inceputa in „Stirpe basaraba" si este construit in jurul personalitatii domnitorului Radu de la Afumati din ilustra familie a Basarabilbr, intemeietor de tara. Il insotim inca din prima sa zi de domnie intr-un parcurs exemplar, un drum zguduit de lupte, tradari, intrigi si jocuri politice, iubiri pierdute, evocand obiceiuri de la curtea domneasca in lumea nestatornica a veacului al XVI-lea din Tara Romaneasca.

     Fragment din volum:

   “Batalia pentru Bucuresti

   Abia plecase boierul Benga spre Bucuresti si oamenii trimisi de Radu Voda se intoarsera aducand veste ca Mehmed-beg nu se mai retrasese peste Dunare. Ramasese cu ostile sale langa Dunare, unde pradase targurile ca sa faca rost de provizii si apoi sa se inturneze impotriva lui Radu Voda.

    „Deci am ghicit gandul intreg al turcitului, isi zise Radu Voda. De aici inainte nu se mai lasa infrant. Si totusi, trebuie sa-i vin de hac si acum."
    Pana una alta isi stranse din nou oastea, cu figura senina, dar sufletul innegurat. Era din nou in cumpana Tara Romaneasca. Nu tronul, ci tara insasi. Domnul ei trebuia sa mearga inainte, in fruntea ostilor, pentru a o salva cu orice pret. Altfel, tronul nu mai valora nici cat o ceapa degerata. Nu e vorba, ca nici nu statuse in tron pana acum, ci in saua calului, prin batalii. Poate cine stie, cand o avea liniste deplina iar turcii nu vor mai cuteza sa treaca Dunarea, sa se urce si el o data pe tron, ca sa vada cum este.
    Acum nici vorba de asa ceva. Prin minte ii trecea alt gand. Ii inflorea alt plan. Il crestea statornic si hotarat in fiinta lui. Nu va mai putea face fata multa vreme ostirilor de la Nicopole. De-ar fi sosit si ostile Craiovei, mai treaca-mearga, dar nu mai tragea nicio speranta dinspre partea banului. Trebuie sa caute sprijin acum in alta parte. La fratii romani din Transilvania. La Ioan Zapolya, pe care-l stia dintr-o bucata. Va merge poate si la craiul maghiar, sa statorniceasca relatii de buna vecinatate. Asa cum o facuse si parintele sau, Radu cel Mare si cel Bun. Cu ajutorul voievodului transilvanean se va intoarce in tara. Cand va trece din nou muntii, venind din Transilvania, il vor astepta oamenii lui de nadejde, oastea formata din nou in tara. Si unind-o cu ostile venite din Transilvania, il va birui pe Mehmed-beg pentru totdeauna."