Adesea, in nopti de nesomn, in nopti de viscole sufletesti, am calatorit cu gandul spre sihastria din adancul ascuns de munte, trecand pe la pestera lui Anatolie, stand de vorba cu preacuviosii Nicanor si Agatanghel, patruzand in biserica tacuta si chematoare sau urcandu-ma, pe culme, in lumina atotbiruitoare si vorbind cu tinerii plini de voie buna, care se duceau in cautarea Frumusetii. Si din toate luam puteri, cu care sa birui amenintarea raului.
Si iata, apele talazului prinzand oarecare potolire, iar inima mea simtind datoria de recunostinta, am prins in mana condeiului si am scris, cu ajutorul lui Dumnezeu, randurile acestea, ca, poate, si altii citindu-le, sa capete si ei puteri in valtoarea luptei acestei vieti.
Autorul
