Viata lui Panait Istrati - Stelian Tanase

Istrati a fost un om scindat. Omul tuturor contradictiilor imaginabile. S-a dezis frecvent si si-a surprins contemporanii prin declaratii adeziuni si gesturi de sens contrar. A fost omul care nu adera la nimic cum ii placea sa spuna in anii 30 dar a aderat la aproape toate cauzele intalnite in cale. Se inflama usor schimba atitudinile ca pe camasi lua pozitie ori de cate ori descoperea o cauza. Uneori era pur si simplu in cautarea atentiei celorlalti. Anonimatul era o haina prea stramta pentru el. Recunoasterea sa ca scriitor a venit tarziu a prins ultimul tren. Dar atitudinile lui paradoxale au venit si din trairi profunde deloc circumstantiale din trecutul indepartat al copilului descult hoinarind pe malul Dunarii. A nu avea nicio cauza pentru care sa lupte i se parea de-a dreptul imposibil o nefericire si o viata fara rost. Panait Istrati nu trebuie neaparat preamarit pentru ca nu a fost nici sfant nici Isus nici zeu nici sacrificat. In urma lui ramane harul inegalabil de povestitor cu care a adus la suprafata o umanitate eterna in datele ei esentiale. A fost fascinat de omul de dincolo de timp si ne-a fascinat la randul lui povestindu-l. Emotia a fost vehiculul de care s-a folosit. Umanismul lui primitiv si adanc nu l-a parasit in nicio imprejurare. Nu s-a intors niciodata impotriva omului desi ar fi avut de ce. Compasiunea si fraternitatea au fost sentimentele lui cele mai puternice. Nu l-au parasit niciodata. STELIAN TANASE