Virgil Gheorghiu si Monica Lovinescu. Conflictul Orei 25 reflectat in dosarele Securitatii - Iuliu-Marius Morariu

La douazeci de ani distanta doi scriitori romani care au ales Franta drept tara exilului si au adoptat limba franceza au avut o soarta similara din motive aproape identice. Cand entuziasmat de aventura sovietica Panait Istrati intreprinde cu fervoare aproape religioasa o calatorie in URSS in compania fratelui sau Nikos Kazantzakis el se angajeaza in cauza. Dar confruntat cu minciunile propagandei si rautatile birocratiei dezamagirea creste si spre deosebire de prietenul sau grec autorul lucrarii Kyra Kyralina nu poate rezolva ortul dintre vis si realitatea pe care a descoperit-o la fata locului. Intorcandu-se la Paris temandu-se ca si-a pierdut credinta in oameni dupa ce a observat ca toate sperantele pe care acest fiu al unui haiduc le-a pus in regimul sovietic s-au prabusit el nu are alta optiune decat sa spuna aceasta poveste. Sa arate ce a vazut. In ciuda presiunilor anturajului sau care il indeamna sa nu faca nimic inclusiv Romain Rolland care il roaga sa nu publice nimic Istrati decide cu riscul dupa cum a spus sa sparga vasele sa scrie povestea acestei calatorii in care a descoperit reversul peisajului Potemkin care gaseste atat de multi sustinatori in Franta. Cand a aparut Spre alta flacara in 1929 Istrati a fost literalmente dezlegat . Dupa cum scrie biograful lui Monique Jutrin Reactiile presei nu au intarziat sa apara. Stanga il numeste pe Istrati un anarhist dur un burghez romantic vandut Sigurantei romane . Ziarele de dreapta ii reproseaza lipsa de fermitate a criticilor. ... Spre alta flacara ii aduce o imensa ostilitate. Presa comunista se dezlantuie . Se creaza un gol in jurul lui . Intr-un context similar cu aproximativ aceiasi actori aceeasi virulenta si aceleasi acuzatii cu acelasi rezultat va fi ostracizat compatriotul si urmasul lui Panait Istrati Virgil Gheorghiu. Exact la douazeci de ani dupa Spre alta flacara un tanar scriitor roman de treizeci de ani intrat ilegal in Franta cu cateva luni mai devreme publica prin intermediul lui Mircea Eliade care il vede ca pe o oportunitate de a promova diaspora romaneasca exilata la Paris dar Gheorghiu va fi mereu in marginea acestor personalitati ale exilului romanesc imortalizate prin fotografia trio-ului Eliade-Cioran-Ionesco din Piata Furstenberg romanul sau Ora 25. Cartea a avut un succes imens ceea ce a transformat-o intr-unul dintre cele mai mari best-seller-uri din perioada imediat postbelica. Peste noapte saracul si nerecunoscutul Gheorghiu devine scriitorul despre care vorbeste toata lumea. Albert Camus este primul care se ocupa de promovarea lui. Gabriel Marcel o mare figura intelectuala a timpului sau i-a scris prefata. Astazi este dificil sa analizam impactul pe care l-a avut lucrarea lui in acea vreme. Dar trei ani mai tarziu la lansarea noului sau roman La Seconde Chance care nu reflecta o scadere a calitatii literare sau o slabire a sferei sale generale ci dimpotriva asistam la o inversare brutala si violenta a opiniei. Biograful sau Amaury d Esneval scrie Pentru Virgil a venit unul dintre cele mai grele momente din cariera sa. Editorul sau care-i ramane cel mai bun sprijin este surprins. Ziarele de stanga presa burgheza si presa clericala sunt pornite impotriva unui scriitor nu am vazut niciodata o asemenea revolta de masa. ... Confruntat cu astfel de reactii grosiere in masa Gheorghiu isi da seama ca timpul pentru flori a trecut. Tratat fara menajamente are sentimentul ca e urmarit de o haita de caini. Peste noapte presa inventeaza cele mai grave calomnii despre el. I se arunca gunoaie in fata. I se rup cartile i se inapoiaza cu injurii autografele. Devine foarte nefericit . Este ceea ce s-a numit afacerea Gheorghiu . Cand efectele secundare se vor estompa detractorii lui Gheorghiu ii vor reprosa ca este ceea ce Vladimir Volkoff a numit un tr tre apelativ format din cuvintele frantuzesti preot si tradator pentru a desemna acesti spioni KGB care sunt hirotoniti preoti prin infiltrarea in Bisericile Ortodoxe din exil sa fie agent dublu sub numele de Ovidiu in numele Securitatii. Tenace implacabile aceste acuzatii vor avea viata lunga intrucat toate necrologurile lui Virgil Gheorghiu in 1992 le vor repeta in unanimitate fara sa se oboseasca sa le verifice veridicitatea. Chiar si azi ramane o personalitate suspecta sau in cel mai bun caz ambigua aceasta judecata pripita ajungand deseori sa distruga orice apreciere strict literara a operei sale. Asa cum a scris el insusi in pagini vibrante el poarta semnul infamiei. La originea acestei duble acuzatii a lui Virgil Gheorghiu mai intai ca antisemit si apoi ca agent dublu este probabil aceeasi persoana care a fost cel putin o actanta eficienta Monica Lovinescu a carei rezistenta si curaj in fata lui Ceausescu nu trebuie demonstrate. Chiar si in memoriile sale La apa Vavilonului publicate la aproape zece ani de la moartea lui Gheorghiu Monica Lovinescu il va urmari cu razbunarea ei dedicandu-i pagini de o mare violenta dublate de dispret. Cum putem explica faptul ca o astfel de ura n-a disparut in timp Trebuie sa credem ca disputa dintre scriitor si cea care i-a fost prima traducatoare sub numele de Monique Saint-C me a fost de natura personala mai mult decat politica. Intradevar in fata succesului Orei 25 Monica Lovinescu care fusese platita pentru traducere ii ceruse bucata de tort pe care Gheorghiu i-o refuzase. Se poate judeca acest refuz ca fiind inelegant. A urmat un proces pe care Monica Lovinescu l-a pierdut fiind obligata sa plateasca dauneinterese si cheltuieli de judecata. Acesta este fara indoiala punctul de plecare al acestei vrajmasii profunde si virulente care va dura jumatate de secol. Impreuna cu partenerul ei de viata Virgil Ierunca totusi opozanti acerbi ai comunismului au trimis revistei Lettres Fran aises extrase dintr-un raport de razboi al tanarului Gheorghiu care scoase din context au facut din el un antisemit patentat. Nu a fost nevoie de mai mult pentru ca ziarul condus de Aragon care isi datora supravietuirea editoriala doar subventiilor de la Moscova sa lanseze o campanie apriga impotriva lui Gheorghiu sub semnatura lui Francis Cr mieux. La patru ani dupa rasunatoarea afacere Kravchenko se vor regasi in afacerea Gheorghiu aceleasi organe aceiasi actori aceleasi proceduri si aceleasi argumente. Pentru Virgil Gheorghiu prejudiciul este facut durabil. Va ramane un scriitor suspect toata viata. Dupa ani de la moartea sa placa memoriala care fusese instalata la intrarea locuintei sale de pe strada de Siam va fi murdarita in mod regulat cu inscriptii acuzatoare si svastice intr-o asemenea masura incat ceilalti locuitori ai acestei cladiri confortabile din arondismentul al XVI-lea din Paris au solicitat si au obtinut sa fie retrasa. Lucrarea dezastruoasa si datorata in intregime Alexandrei Laignel-Lavastine care a facut de facto din intelectualii romani exilati la Paris fosti membri ai Garzii de Fier si antisemiti dovediti nu a contribuit la stigmatizarea persoanei lui Gheorghiu dar l-a afectat indirect de vreme ce era contemporan si compatriot al unui trio celebru din Piata Furstenberg. Este dificila evaluarea acestei aventuri si a repercusiunilor ei. Nici o cercetare nici o lucrare serioasa nu i-a fost dedicata pana acum. In aceasta rezida in fapt importanta lucrarii pe care o datoram lui Iuliu-Marius Morariu. Un numar restrans de persoane s-au aplecat asupra ei fara a face din ea tema centrala a investigatiei lor. Emilia Nicolescu-Malgras care a fost prima ce a dedicat o teza operei lui Virgil Gheorghiu in 1997 a oferit elemente de reflectare pretioase cititorilor care nu vorbeau limba romana si a demontat acuzatiile false carora scriitorul le fusese victima cu aproape o jumatate de secol mai devreme. Virulenta extrema limitata uneori la vulgaritate murdara in forma a celor trei pagini dedicate de Monica Lovinescu acestui episod dureros din viata ei in amintirile sale tinde sa-i discrediteze cuvintele care totusi merita sa fie ascultate si luate in considerare deoarece ea este un martor de prima mana si deopotriva actant al cazului despre care a depus marturie. In scurta sa biografie dedicata lui Gheorghiu Amaury d Esneval este prea entuziast in apararea sa fara a oferi argumente solide si noi care sa o sustina. Florin Turcanu in remarcabila sa biografie dedicata lui Mircea Eliade are cateva paragrafe despre aceasta aventura in care marele scriitor al religiilor era actor de la distanta. In ceea ce priveste opera Alexandrei Laignel-Lavastine capabila sa falsifice date si citate pentru a-si servi scopul nu este posibil sa i se acorde nici cel mai mic credit. Si Gheorghiu Cand a publicat primul volum al Memoriilor sale in 1986 a anuntat ca acestea vor fi sapte. Vai Cand a murit a lasat manuscrisul celui de-al doilea care s-a incheiat cu descrierea povestii Orei 25 si a sosirii clandestine in Franta. Nu putem decat sa regretam ca nu a avut timp sa dea versiunea sa a faptelor despre care exista totusi o versiune fictiva in Omul care calatorea singur publicata la un an dupa campania orchestrata de Lettres Fran aises. Iuliu-Marius Morariu este primul care a scris mai multe articole pe aceasta tema ersificand noi abordari si piste conform descoperirilor si lecturilor sale. Contributia sa este cu atat mai importanta cu cat arunca o lumina complet noua si justificata asupra unui caz ale carui izvoare sunt mult mai complexe decat si-ar fi dorit adversarii si aparatorii lui Gheorghiu. Iuliu-Marius Morariu a efectuat o investigatie in sensul sebaldian al termenului. La fel ca autorul lui Vertiges a adunat elemente le-a confruntat le-a urmat impletirea pentru a ajunge la concluzii care nu pretind a fi definitive si peremptorii dar care ofera cititorului cea mai buna intelegere pana in prezent a afacerii Gheorghiu . El este astfel primul care a citit si a studiat fara cea mai mica omisiune dosarul pe care Securitatea il dedicase scriitorului roman. Cu tot respectul pentru cei care au dorit sa-l vada ca pe un agent dublu si pentru cei care au reusit sa-i supraestimeze rolul in rezistenta la regimul Ceausescu aceste arhive nu contin o revelatie rasunatoare si tocmai din aceasta cauza ele sunt extrem de utile. Paradoxal caracterul lor aproape inofensiv adauga o piatra edificiului. Calitatea superioara a operei lui IuliuMarius Morariu pe langa calitatile sale literare evidente rezida in rigoarea extrema a operei sale de investigatie si in amploarea concluziilor. Papa insusi ar fi putut interveni intr-o aparare pro domo oferind o prezentare mai avantajoasa pentru Gheorghiu. Nu sterge zonele gri ia in considerare toate elementele pentru a oferi dincolo de acest eveniment uitat al istoriei literare o relatare suplimentara a unei perioade in care s-a dat pe un fundal de controversa intelectuala o lupta politica ale carei ramificatii s-au extins pana la noi in urma schimbarilor. Orice autor interesat de un alt scriitor risca sa cada intr-o forma de hagiografie purtat de revarsarea initiala de simpatie care l-a determinat sa scrie. Cartea lui Iuliu-Marius Morariu evita stralucit aceasta capcana. El nu incearca sa impuna un nou adevar care ar ajunge sa fie exact opusul versiunii care a fost actuala pana atunci ci prin traversarea unor surse nepublicate prin exhumarea documentelor si marturiilor care au fost aruncate sau care nu au fost retinute reuseste o justa reechilibrare. Pe scurt in ceea ce pare a fi fost la inceput o disputa personala el stie sa tina cont de ceea ce Graham Greene a numit factorul uman ceea ce face ca eseul sau sa fie o lectura deosebit de captivanta. Cititorul simte uneori ca participa la un proces de revizuire ale carui concluzii nu par certe. Dupa inchiderea acestei carti suntem bucurosi sa speram ca datorita contributiei lucrarii lui Iuliu-Marius Morariu si inteligentei cu care a putut sa-si desfasoare investigatia lucrarea lui Virgil Gheorghiu va putea fi redescoperita si apreciata la justa valoare. Poate atunci vom intelege ca Ora 25 este una dintre cartile majore ale timpului nostru ca isi are locul alaturi de 1984 a lui Orwell si Minunata lume noua a lui Huxley si ca este o versiune postbelica a Procesului lui Kafka. Poate ca se va accepta si complexitatea unui context istoric general precum si a acestei aventuri in special prin renuntarea la certitudinile cu care au fost inconjurate. Iuliu-Marius Morariu este unul dintre acei carturari care stiu sa faca din eruditia investigatiilor sale un text care se citeste dintr-o rasuflare in care ancheta este servita de o naratiune literara facand apel la inteligenta cititorului. Thierry Gillyb uf