Zapada pe umerii Adelinei - Ovidiu Baron

Daca aceasta carte ar vorbi despre cel care i-a dat nastere si implicit despre ea ar putea-o face imprumutand vocea unuia dintre personaje si ar spune cam asa La urma urmei tu traiesti foarte intens povestea scrisa nu Cuvintele sunt carne sunt sange frazele tale sunt corpuri. Acum ai o clona din cuvinte dupa chipul si asemanarea mea un amalgam de fraze lungi din care se intrupeaza ai acolo sangele meu carnea mea surasul sprancenele gesturile ezitarile jocul vocea mea. As mai adauga ca Ovidiu Baron propune un roman dens in care fantasticul si realul cauta se vorbeasca si laolalta si canon si imprumutandu-si cuvinte ori stari despre dragoste reactia la ea si lumi diferite ce se contopesc una in alta si se reinventeaza una din alta. - Robert Serban Un flux narativ scurtcircuitat de reflexe crepuscular-fantasmatice strabate problematica unui eros cu doua chipuri precum ale mitologicului Ianus unul intors spre un trecut halucinant straniu celalalt indreptat spre un prezent tulburator pulsatil. Ovidiu Baron ne ofera o naratiune densa magmatica un periplu nevralgic si sincopat intre atunci si acum pe firul subtire tot mai subtire al intamplarilor al devenirilor si al distantarilor care nod dupa alt nod leaga trecutul de prezent. O scriitura fermecatoare alerta care se afla in permanenta sub sevraj poetic. Insa inainte de toate seva melancolica a evocarii clocotitoare vascularizeaza destinul personajului pentru care memoria devine o cutie de rezonanta a imaginatiei si a sensibilitatii. - Savu Popa