us
Intreaba-ma lume:
– Ce este lumina?
Si voi sti ce sa-ti raspund.
Iti voi spune ca am vazut-o cu adevarat,
in prima mea privire de tata
cand ochii de prunc cunosteau lumea,
iar ai mei invatau miracolul.
In ochii mamei care si-a tinut prima data in brate
fiinta trupului sau,
taina fragila a inceputului iubirii nesfarsite,
eu privindu-i.
Noi, o singura respiratie.
Intreaba-ma lume:
– Ce este fericirea?
Si voi sti ce sa-ti raspund.
Iti voi spune ca am simtit-o cu adevarat
Privindu-i primii pasi de copil cand,
asezati de-o parte si de alta,
pe pragurile dintre doua usi,
cu mainile intinse
in punti de lumina intre teama si pas,
asteptam curajul fragil
sa se cuibareasca in bratele noastre deschise:
bratele mamei, cuibul reintoarcerii,
bratele tatalui, poarta deschisa a lumii.
Un legamant ca puiul de om
nu va cadea niciodata singur!
Iti voi spune ca am simtit-o cu adevarat
In primele-i cuvinte:
– Ma-ma.
– Ta-ta.
Infinitul respira in tremurul silabelor,
in chemare, timpul se rasuceste
ca o cheie in piepturi,
unde clipa este taina propriei nemarginiri.
Intreaba-ma lume:
– De ce iubirea nu se termina?
Si voi sti ce sa-ti raspund.
Iti voi spune ca
Dumnezeu te priveste
prin ochii copilului
care te vede prima oara,
si o singura scanteie e de ajuns
pentru a lumina viata
cu o promisiune soptita:
– Acum esti parte din mine
si eu sunt parte din tine pentru totdeauna.
