Acatistul Intrarii in Biserica a Maicii Domnului

21 noiembrie

Sarbatoarea Intrarii in biserica a Maicii Domnului (numita in popor si Vovidenia) aminteste faptul aducerii cu evlavie, in biserica Legii vechi, adica in templul din Ierusalim, a copilei de trei ani, care avea sa fie Maica Domnului nostru Iisus Hristos. intai, pentru ca acest fapt, atunci cand s-a petrecut, s-a implinit intr-un chip minunat si, al doilea, el cerea o pregatire pentru taina nasterii cu trup omenesc a Fiului lui Dumnezeu, care avea sa se savarseasca prin mijlocirea Nascatoarei de Dumnezeu. Traditia Bisericii arata motivul pentru care Nascatoarea de Dumnezeu a fost dusa la templul Legii vechi si daruita Domnului: Ana, cea pururea pomenita, sotia lui Ioachim, care mai toata viata ei a fost stearpa, adica nu a putut naste copii, luand indemn din cele ce s-au petrecut cu cealalta Ana, care era si ea stearpa, mama Prorocului Samuel, se ruga, impreuna cu barbatul ei Ioachim, lui Dumnezeu, Stapanul firii, sa le daruiasca lor un copil, fagaduind ca, daca le va implini cererea, indata il vor darui si inchina lui Dumnezeu. Si asa a nascut Sfanta Ana pe ceea ce s-a facut inceputul mantuirii neamului omenesc, pe pururea Fecioara Maria. Iar cand ea a fost de trei ani, au luat-o parintii ei si au adus-o la templu si, adunand ceata de fecioare, au intampinat-o cu faclii aprinse, insotind-o pana la treptele templului si au incredintat-o preotilor. Deci, luand-o arhiereul cel de atunci, Zaharia, a dus-o in cele mai dinlauntru ale templului, in Sfanta Sfintelor, unde, o data pe an, intra numai singur arhiereul. Si aceasta a facut-o din insuflarea lui Dumnezeu, Cel ce avea sa Se nasca dintru ea, spre mantuirea lumii. Ca, de vreme ce chivotul Legii vechi nu mai era acolo de la robia babilonica, se cuvenea a sta acolo Preacurata Maria, care avea sa fie chivotul cel insufletit si adevarat al sfinteniei si care avea sa poarte nu tablele umbrei Legii, ci pe insusi Datatorul Legii. nu mana care hranea trupeste, ci chiar pe Painea vietii, Care S-a coborat din cer spre viata lumii, adica pe Fiul lui Dumnezeu intrupat. Si a ramas Fecioara la templu, ducand sfanta vietuire. Erau la templul din Ierusalim trei randuri de chilii, in care locuiau, cu frica de Dumnezeu, fecioare si vaduve inchinate Domnului, precum si slujitori ai templului. In acest loc de buna crestere, Sfanta Fecioara, necontenit deprindea, sub supravegherea fecioarelor mai in varsta, lucrul de mana, citirea Scripturii si indeosebi rugaciunea. Dar cu cat crestea cu varsta, cu atat crestea si cu harul si se ruga mult in Sfanta Sfintelor, incat dupa dreptate se spunea ca mai mult locuia acolo. In fiecare zi se ruga de dimineata pana la ceasul al treilea, apoi pana la ceasul al noualea se ostenea cu lucrul de mana, iar de la al noualea ceas se ruga iarasi pana tarziu in noapte. Si in fiecare seara Arhanghelul Gavriil, aratandu-i-se impreuna cu alti ingeri, ii aducea hrana cereasca, iar hrana primita de ea de la preoti o dadea saracilor. Din vreme in vreme, Sfintii ei Parinti, Ioachim si Ana o cercetau, dar dupa sapte ani ei au trecut la cele vesnice. Preacurata a ramas la templu pana la varsta de 15 ani, cand arhiereul a socotit sa o casatoreasca. Atunci Sfanta Fecioara a descoperit arhiereului si preotilor ca ea, inca din leagan, este fagaduita lui Dumnezeu si ca ea insasi a ales o viata de feciorie neintrerupta. Drept aceea, a fost logodita cu dreptul Iosif, atunci in varsta de aproape 80 de ani, ca, sub acest chip, sa se pazeasca ea curata in lume. si astfel, Iosif logodnicul a luat-o in casa lui din Nazaret. Se spune ca arhiereul i-a incredintat Fecioarei ca ultima indatorire la plecarea de la templu sa participe la teserea unei noi catapetesme pentru Sfanta Sfintelor, pe care Preacurata a lucrat-o cu sarguinta. Aceasta catapeteasma avea sa se rupa in vremea Patimirii Domnului pe Cruce. Astfel, neintinata Maria a fost pregatita sa devina Maica Fiului lui Dumnezeu, vietuind in chip cu totul virtuos si asemenea ingerilor, ca un vas al sfinteniei. Acest praznic, sarbatorit in fiecare an la 21 noiembrie, ne aminteste, astfel, despre virtutile Maicii Domnului, despre fecioria ei inchinata Mirelui ceresc, despre viata ei de rugaciune si despre insemnatatea sfintitoare a bisericii.