Amintiri din LiubliAna - Ana Kos

Cerc vicios Suntem o lume de oameni raniti Si ne purtam traumele sub piele Farduri zambete si podoabe Din cand in cand le lasam sa sangereze Prin ranile pe care le provocam altora Cu taisul vorbei al judecatii instrainarii incremenirii Al uitarii sau mangaierii refuzate. Durerea lor n-o ostoieste pe a noastra Dar ne face s-o uitam o vreme Ca sa nu mai simtim Stransoarea pielii Care sta sa plesneasca.