Astazi, cand exista atat de multa energie, incat uneori da pe dinafara, nu este foarte greu sa te lansezi intr-o actiune anume si sa infaptuiesti gesturi aparent eroice. Cred ca oricine poate avea energia care sa-l indrepte spre fapte, dar rar gasesti pe cineva care nu numai sa savarseasca fapta ca atare, ci sa o realizeze intr-un mod elegant, consecvent, sa-i gaseasca o continuare, adaugandu-i in acelasi timp sens si valoare sufleteasca. Adoptand metoda pasilor foarte mici, dar bine motivati, domnul Yoshinori Sato a avut inspiratia sa construiasca din exercitiile de limba romana (…) o opera literara deosebita. Si-a inviat trecutul romantic eliberandu-si din chingile metaforicelor micropoeme tanka duioasele amintiri ale studentiei, scriind aceste pagini in limba straina pe care tocmai si-o insusea.
Cornelia Sekiguchi
Yoshinori Sato isi rememoreaza anii tineretii prin si cu ajutorul unei limbi straine (limba romana) pentru insusirea careia redevine student la varsta deplinei maturitati. Fostul student, candva timid si ezitant, isi face curaj sa iasa din carapacea sfielii tineretii, pentru a-si marturisi, trecut prin filtrul evenimentelor de viata ce i-au urmat, fiorul primei iubiri – ascuns, la vremea respectiva, in versul poemelor tanka. Reuseste, astfel, sa schimbe timiditatea in indrazneala si sa certifice ezitarea in siguranta…, o metamorfoza devenita posibila gratie limbii romane pe care o deprinde constiincios.
Rodica Frentiu
