Amurgul dunelor - Denisa-Catalina Stancu

Catalina Stancu are constiinta ca lumea se supune legilor dupa cum matematica se supune filozofiei dupa cum cuvintele se supun cifrelor caci toate fac parte din alcatuirea univesului pe care il ia in stapanire cu puterea mintii si a iubirii. Volumul Amurgul dunelor este greu de sensuri de esente tari de intelesuri si mai mari cum ar fi spus Blaga. Fiind o voce poetica autentica Denisa Catalina Stancu isi va gasi cu siguranta drumul in poezie cu o mare putere de reverberatie in inima cititorilor. Elena Netcu Volumul de poezie prezent are ca subiect central ciclul dunelor. Dar ce sunt de fapt aceste dune Dincolo de orice dunele reprezinta lupta iluzorie a inidului dar si a omenirii in genere cu anumite probleme existentiale psihologice filosofice identitare chiar. Absurdul paradoxul marea drama a societatii contemporane autorul ne trimite pe rand cu gandul la universul lui Franz Kafka si situatia recurenta a personajelor sale la universul Dostoievskian prin abordarea de probleme patologice. Dunele in esenta lor reprezinta obsesia lupta societatii contemporane cu patologicul dar si un univers tentacular sufocant o lupta sisifica sau don-quijotiana. Se abordeaza teme mitologice insa pe parcursul paginilor lipseste cu desavarsire un personaj care poate fi probabil cel mai reprezentativ cel mai important sugestiv cel la care ne gandim imediat cum citim primele pagini ale volumului. Este vorba despre Sisif. Nicio trimitere la acest personaj ne poate lasa ca credem sa decidem ca poate autorul isi doreste sa se transpuna intr-un Sisif in ceea ce priveste tema iubirii iar mai apoi ne conduce catre celelalte prelungiri ale personalitatii sale prin referinte istorice filosofice mitologice. Dunele sunt orizontul permanent de probleme chitul din care Iona nu are scapare a fi sau a nu fi Hamletian-shakespearian un existentialism sufocant dostoievskian sacrul si profanul cunoasterea luciferica si dionisiaca ocultul amintind deductiv de Bulgakov teme probleme pe care autorul le depaseste intelegand ca raportarea si rezolvarea acestora trebuie tratata ca un cerc in care nu exista inceput sau sfarsit si constientizand acest lucru rezolva dilema chitului a fi sau a nu fi-ului prin iesire din timp exact ca in cazul personajului Hans Castorp din Muntelui vrajit.