Apocalipsa dupa un inger mort - Carmen Stefania Luca

Qpoem este proiectul celei mai solidare comunitati de poeti si iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strans pe toti intr-o uriasa fila comuna pe deasupra invidiilor. Astfel incat, in orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, asa cum centrul este peste tot. - Calin Vlasie

Carmen Stefania Luca (n. 1983, Roman, jud. Neamt) este absolventa a Facultatii de Comunicare si Relatii Publice, a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi. A publicat poezie in revistele Oglinda Literara, Litere, Zona Literara, Timpul, Plumb si Ateneu si in antologia Romeo si Julieta de la Mizil. Este membra a cenaclului Qpoem din 2015.

„Nu stiu daca intersectiile de modalitati poetice din Apocalipsa dupa un inger mort sunt intentionate sau nu (inclin sa cred ca nu). Însa ele tradeaza, pe langa lecturile lui Carmen Stefania Luca, si o cautare a propriului drum, o incercare de acordare a acestui instrument sublim, care este vocea poetica. Neputandu-se extrage pe de-a-ntregul din discursul «la moda», poeta cauta, in acelasi timp, sa dea o alta intrebuintare ingredientelor care il alcatuiesc – putin cinism, ceva suprarealism, nitica fronda gratuita, un petic de kitch (nu totdeauna deliberat) – si, mai ales, sa introduca un curent emotional care sa redimensioneze «reteta». Aflata inca in plina metamorfoza, poezia lui Carmen Stefania Luca trebuie citita si cu (daca nu cumva mai ales cu) intelectul, pentru ca, aparent radicala si «colturoasa», sugereaza o ecloziune care ne indeamna sa intrevedem, in crisalida de azi, fluturele multicolor de maine.” - Razvan Voncu


"intangibila inima inca 

o tacere care ma rupe-n bucati 
creste vazand cu ochii 
un gol din care nu stiu sa ies 
te-astept in punctul unde drumurile s-au oprit 
intr-un iulie atat de cald 
mai stii 
privirea dincolo de sticla striga si striga 
nu in viata asta trebuia sa ne intalnim 
nu aici unde timpul e din ce in ce mai subtire 
ne curg printre degete clipele si ne lovim pierzandu-le 
himera 
mi-e dor de aerul in care mi-am plantat aripile 
mi-e dor de cuibul unde-am invatat s-adun 
voi deveni un puzzle 
iar mana ta e departe 
asincron toate se vor aseza 
si cerul 
si inaltul 
si zborul 
o tacere care ma sfasie si-mi vine s-o fac ferfenita 
hai s-o rupem totusi 
tu un colt eu un colt tot asa "