Baietii lunatici - Paul Tumanian

Inca din departare inainte ca trasaturile fetei ei sa devina distincte ii recunoscu silueta mersul gratios. Venind spre el desi fara doar si poate il recunoscuse si ea nu se grabea. Cand fura fata in fata ea statu nemiscata inaintea lui cu capul usor inclinat atintindu-l cu o privire in care convietuiau in buna armonie mirarea vaga placerea revederii si reprosul Cum de esti calm Laurian Mai poti sa fii calm dupa tot ce s a ntamplat Erau mai putin intrebari cat mai degraba constatari de ale ei fugitive. Pentru Laurian nu era clar de ce dintre toate calmul lui era pentru ea o surpriza cand pentru el calmul nici nu era starea sa de spirit dominanta. Laura isi cobori privirea spre servieta pe care el o tinea in mana. Asa de putine lucruri ti ai luat Nu sunt lucruri sunt bani. Bani repeta ea surprinsa. Umbli cu o servieta plina cu bani in pustietatea asta Nu ti e frica de raufacatori Laurian privi distrat in jur. Magazinele garii aveau toate storurile coborate definitiv coborate iar parte din ele erau lipite cu afise de avertizare invechite si mazgalite. Drept in fata la o oarecare distanta la capetele de peron pufaiau rar locomotivele si ceva mai incolo fasaia lenes aburul sub vagoane.