Sarbatoarea Schimbarii la Fata sau a Transfigurarii Domnului este una definitorie pentru teologia mistica a Rasaritului crestin, experienta luminii taborice devenind una paradigmatica pentru Biserica Ortodoxa, mai ales dupa disputele isihaste din secolul al XIV-lea si impunerea teologiei Sfantului Grigore Palama in constiinta ecleziala ca sinteza a Traditiei mistice. Varful de lance al acestei constiinte si elite duhovnicesti l-a constituit, cu siguranta, monahismul, iar locasurile purtand acest hram al Schimbarii la Fata atesta persistenta in veac a dorului dupa petrecerea cu Domnul proslavit in corturile/colibele/chiliile de pe Tabor.
(Pr. conf. univ. dr. Jan Nicolae)
