Personajul principal din Cainele-fantoma, un fotograf enigmatic din Parisul anilor '60, ii spune la un moment dat personajului narator ca cel mai important lucru care trebuie trasmis prin fotografie ori cuvinte este insasi tacerea. Prin scriitura delicata, invaluitoare, care nu lasa la vedere mai mult decat ar trebui – cat sa-i permita cititorului sa se aseze el insusi in spatele obiectivului, fara a se multumi, comod, sa priveasca fotografia gata developata - Patrick Modiano creeaza din cuvinte ceea ce parea imposibil: tacerea.
Misterul si incertitudinea planeaza de la un capat la celalalt al acestui roman in care Modiano aduce in prim-plan tema memoriei si a identitatii. Cainele-fantoma traverseaza vag scena, insotind bizarele personaje in cautarea celui mai greu de gasit lucru – lumina naturala.
„Izolare, suferinta, tacere: iata fascinanta lume romanesca a lui Patrick Modiano.” El País
„O povestire rafinata si trista.” Die Zeit
