Aparut initial in foileton in perioada 1852–1853 si considerat unul dintre cele mai bune romane ale lui Charles Dickens, Casa Umbrelor spune povestea intortocheatului caz fictiv Jarndyce si Jarndyce, deschis in urma dezvaluirii unui testament contradictoriu, care se dovedeste ca are mai multi beneficiari (si mai multe forme). Cazul Jarndyce si Jarndyce s-a intins pe generatii, provocand cheltuieli imense si schimband vieti si destine. Cu firul ei narativ complex, desfasurat pe mai multe planuri, si cu inovatoarea tehnica a alternarii perspectivei auctoriale, Casa Umbrelor a devenit opera definitorie pentru perioada victoriana. Povestea este spusa din doua perspective, cea a lui Esther Summerson, singurul personaj-narator feminin al lui Dickens, si cea a unui narator omniscient. Romanul poate fi citit si ca o critica a sistemul judiciar englez, iar impactul subiectului asupra societatii a fost atat de insemnat, incat a contribuit la reforma judiciara britanica din 1870.
„Casa Umbrelor ar putea fi cel mai bun roman al lui Dickens. Odata ce a scris Casa Umbrelor, s-a maturizat.” - G. K. Chesterton
„Dickens a fost un reformator pasionat, profund implicat intr-o infinita galerie de cauze sociale.” - The New York Times
„Sa mergi alaturi de Charles Dickens pe strazile Londrei era… o revelatie; o procesiune regala; oameni din toate paturile sociale isi scoteau palariile si il salutau cand trecea pe langa ei.” - Sir Henry Fielding Dickens
„Intr-atat de captivanta este scriitura lui Dickens, incat cititorul ii devine imediat prizonier.” - W. M. Thackeray
