Sfantul Nicolae a fost chipul blandetelor. El s-a identificat cu blandetea si cu smerenia. Inima sa plina cu asemenea virtuti a fost ca o mare in care s-au revarsat siroaie de lacrimi si noian de suferinte. Sufletul sau era un adevarat potir in care se revarsau necazurile si suferintele crestinilor, din inima si sufletul sau izvorand ca dintr-o fantana puhoi de binefaceri si milostenii, de blandete si bunatate. Aceasta virtute a blandetii i-a impodobit viata cu o deosebita stralucire.
Cat de frumos si de dorit ar fi daca, si in mijlocul credinciosilor de astazi, s-ar alcatui o comunitate a blanzilor pe principiul iubirii si al smereniei. In aceasta obste n-ar exista ura, cearta, asuprire, barfire, fatarnicie, ci ar domni adevarata pace, iubirea, adevarul si intelegerea.
Parintele Serafim Man
