/pocket #11
Sorin Ghergut este unul dintre cei mai originali poeti romani de azi. Nimeni nu mai priveste ca el, de la firul ierbii, „problemul astei vieti cu care lupt“, cum scria Eminescu. Eroul sau este loserul care isi transforma ghinioanele in triumful unei formule poetice revelatoare si, in definitiv, inveselitoare. Dincolo de contextul social, manevrarea cuvintelor le da micilor nuclee lingvistice o forta exploziva paradoxala si neasteptata. Brusc, banalul si transparenta genereaza sens. Rimate hilar, ca-n numaratorile de copii, aruncate aparent „la plesneala“ ca-n muzica rap sau construite sofisticat, poemele curg cu o inconfundabila lejeritate. „E tare, e foarte tare!“ exclami si vrei sa mai citesti.
Mircea Cartarescu
Sorin Ghergut e poetul jocurilor si al micilor probleme inventate, voce unica in poezia romaneasca – fie cand se uita prin binoclula Kaufland, fie cand isi fura singur caciula –, versurile lui sugerand in permanenta importanta subiectivismului si inutilitatea oricarei actiuni. Mai ales atunci cand poate sa faca ravagii chiar si cu o sabiuta de plastic. Nu va lasati amagiti de zambetul larg cu care cititi aceasta carte, nu e doar ceva ceva, e totusi (si) un pios omagiu adus banalului. Dar ce arhitecturi perfect integrate, ce potriviri fantastice capabile sa reseteze ziua, anul, viata! Da, Sorin Ghergut, maiestrie si virtuozitate la scara cosmica, la firul ierbii!
Moni Stanila
