Chilia fara ziduri. Poeme - Monica Pillat

Citesc de ani buni versurile Monicai Pillat. E aproape o chestiune de destin. L-am cunoscut pe tatal ei, „actor” al procesului Noica-Pillat, am fost coleg cu mama ei, minunata medievista Cornelia (Nelli) Pillat. Monica e un rezumat al acestei inlantuiri, dar identitatea ei lirica este inconfundabila. Acest „paradox” e farmecul ei: „mostenirea” este, pentru ea, o „chilie fara ziduri”. In perimetrul ei, Monica se declara „captiv de libera”. Departarea ii e aproape, iar aproapele – departe, dar miraculos de atragator. Trecutul si prezentul sunt simultane. Dar dincolo de aceste „subtilitati”, la capatul lecturii intalnesti placerea, emotivitatea, farmecul.
Andrei Plesu