Traducere din limba rusa de Nicolae Iliescu
Cunoscut prin povestile ce amesteca traditia cu viziunea futurista din O zi mai lunga decit veacul, Cinghiz Aitmatov revine in Cintecul stepei, cintecul muntilor la inspiratia basmelor sau la frinturi de realism. Pe fundalul razboiului, tinerii incearca sa uite de scenele lui brutale si muncesc si se iubesc ca si cum ar trai in vremuri de pace (Geamilia); un baietel se refugiaza in fantezia vaporului alb si in povestile spuse de un bunic trecut prin greutatile vietii (Vaporul alb); tinerii traiesc iubiri intimplatoare, fugare, ca in Plopsorul meu cu basmaluta rosie. Si toate se reunesc sub semnul stepei, tarimul iertator care le alina durerile si-i face sa uite de naduful lumii si al razboiului, care le iarta dragostele nerostite si fanteziile care uneori rasar in locul vietii.
Cinghiz Aitmatov s-a nascut pe 12 decembrie 1928 la Seker, in Kirgizstan. Tatal sau, unul dintre primii activisti comunisti, secretar de partid regional, este acuzat in 1937 de a fi manifestat idei „burghez-nationaliste” si executat nu peste mult timp. In 1956, tinarul Aitmatov intra la Institutul de Literatura Maxim Gorki din Moscova; doi ani mai tirziu devine corespondent al ziarului Pravda. Tot acum va publica prima nuvela notabila, Geamilia; vor urma alte titluri, proze sau microromane, printre care Ochi de camila (1961), Primul invatator (1963), Adio, Floare-galbena! (1966) si Cocorii timpurii (1975). Celebrul O zi mai lunga decit veacul, despre care multi s-au temut ca va fi ultimul publicat si ca ii va aduce sfirsitul, a aparut in 1980. In 1987 ii apare Esafodul, in 1995, Stigmatul Casandrei, iar ultimul roman, Cind se prabusesc muntii, il definitiveaza in 2006. Traduse in toata lumea, cartile sale i-au adus recunoasterea publicului si a criticii. Dupa publicarea romanului Stigmatul Casandrei, Cinghiz Aitmatov intra in viata publica si sprijina politica de transparenta a lui Mihail Gorbaciov, caruia ii va fi consilier. Moare in Germania inainte de implinirea virstei de 80 de ani.
