De la inceputul secolului XX pana in anii 1930, filosofii au pus conceptul de empatie la baza unor reflectii care merg de la morala la psihologie, de la estetica la economie. Astazi, ca un rau subteran, empatia reapare in dezbaterea stiintifica si se numara printre preocuparile tuturor, nu numai ale filosofilor si psihologilor, ocupand un loc de cinste in sfera neurostiintei, gata sa orchestreze un dialog intre trecut si viitor.
Ceea ce reiese din acest dialog constituie o imagine neasteptata: „empatia“ este, de fapt, un set de mecanisme si de procese mentale foarte diferite, iar empatia ca atare nu este un obiect stiintific unic. In acest volum nu vom descoperi „mecanismul“, ci „mozaicul empatiei“, adica acel set de mecanisme care, in mod independent, contribuie la toate fenomenele pe care, atat in interactiunile de zi cu zi, cat si in fictiunea artistica, le definim cu termenul „umbrela empatiei“. Calatoria de la cognitivism la teoria simularii, de la descoperirea neuronilor-oglinda la mecanismele interactiunii primare nu poate fi decat fascinanta.
