De ce ne spovedim - Parintele Constantin Coman

Carticica de fata se vrea a fi o provocare in legatura cu postul. Am ajuns la concluzia ca trebuie sa revenim asupra unor subiecte centrale din credinta si viata noastra crestineasca pentru a ne improspata respectivele subiecte afectate uneori de inevitabila rutina alteori de nepasarea oamenilor. Postul mi se pare a fi unul din aceste subiecte. Am plecat de la o emisiune radio la care am fost invitat la o discutie despre post. Transcriptul acelei emisiuni poate constitui uvertura unui mic discurs despre post intr-o cheie vie realista personala deschisa libera cuprinzatoare motivanta. Am adaugat o serie de texte ale Parintilor Bisericii despre post cu scurte comentarii care sa sublinieze anumite aspecte sa explice pe alocuri lucrurile sa faciliteze accesul cititorului contemporan la aceste texte vechi. Accentul cade pe motivarea postului. De aici si intrebarea De ce postim Completarea titlului Eliberarea de tine insuti este raspunsul la intrebare. Postim pentru a ne recastiga libertatea eliberandu-ne de propriile limite slabiciuni impulsuri patimi. Postim pentru a ne pastra sau creste libertatea si odata cu ea capacitatea de a iubi. Postul este un exercitiu de stapanire de sine. Stapanirea de sine este premisa si expresia libertatii. Omul se lasa prins in capcana satisfacerii fara masura a nevoilor si a placerilor sale devenind slujitorul sau robul acestora. infranarea este cheia stapanirii de sine si a libertatii. Desfranarea in sensul larg este directia inversa. Asezat pe aceasta directie in loc sa-si stapaneasca nevoile si le multiplica devenind din ce in ce mai dependent de ele si traind numai sa si le satisfaca. Postul tine de firea umana insasi este un dat initial. Animalele nu pot sa posteasca ele sunt conduse de instincte scrie un mare teolog contemporan. Numai omul poate sa se infraneze si sa posteasca. Prin abtinerea de bunavoie de la mancare isi controleaza instinctele sale isi regleaza relatiile sale cu lumea si isi activeaza puterea stapanitoare in aceasta. Depaseste presiunea legilor firii si se misca in libertatea duhului. Lipsirea de bunavoie de bunurile perisabile usureaza urmarea vietuirii celei nestricacioase si hraneste dorul dupa imparatia lui Dumnezeu.