Marturiile din aceasta carte, indeosebi cele din capitolele finale, sunt marturia lacrimilor de pocainta varsate la mormantul Parintelui Arsenie. La mormant oamenii trec printr-un adevarat botez al lacrimilor si pleaca de acolo schimbati, inviati din nou, viata lor se schimba din temelii deoarece de acum au o noua temelie: Hristos.
Dar Parintele Arsenie – si sfintii, in general – din iubire pentru noi, nu neglijeaza nici nevoia noastra urgenta de a scapa de necazuri si fac minuni, spre marirea lui Dumnezeu si smerirea noastra. Cati dintre noi nu avem nevoie de o minune in viata noastra sau a apropiatilor nostri, dar nu o cerem.
Cand suntem cu adevarat in comuniune cu Dumnezeu si cu sfintii Sai, orice cerem in numele lui Hristos, primim: Mt. 21, 22; In. 14, 13-14; 15, 16; 16, 23.
