Traducere din limba germana, note si postfata de Andrei Corbea
Intr-o seara de la sfarsitul verii anului 1929, scriitorul si juristul Jitzhak Josef de Vriendt este impuscat in Ierusalim. O crima socanta si neasteptata. Oare ucigasul vine dinspre familia tanarului arab Saud, pentru de Vriendt mai mult decat un elev? Sau, nu cumva, el fusese manipulat de cercurile sioniste radicale, tratandu-i pe politicienii deschisi catre compromisul cu arabii drept tradatori ai cauzei nationale? Capitanul Irmin, seful Serviciului Secret al administratiei britanice din Palestina, prieten cu de Vriendt si cunoscator al spiritului sau liber, tine cu tot dinadinsul sa-l pedepseasca pe ucigas, oricine ar fi el. Investigatiile sale il confrunta cu explozia violenta a rivalitatilor politice si religioase dintre evreii, arabii si crestinii traitori in Palestina, pe fundalul peisajului coplesitor si al traditiei istorice care se intinde pe mai bine de trei mii de ani. Considerat primul roman istoric despre conflictul din Orientul Mijlociu, De Vriendt se intoarce acasa porneste de la un eveniment real. Deopotriva naratiune politista, reconstituire documentara si poveste de dragoste, romanul este scris in maniera iscoditoare, dar nu mai putin eleganta care l-a consacrat pe Arnold Zweig.
„Romanul despre Palestina al lui Arnold Zweig este o proza realmente captivanta si sclipitoare.” (Frankfurter Rundschau)
„O carte foarte incomoda, iar contradictiile pe care le scoate la iveala sint astazi nu mai putin actuale.” (Die Zeit)
„Sa citesti cartea lui Arnold Zweig e o idee extraordinara, intrucit constituie o revelatie literara superb scrisa. Aceasta noua editie vine exact la timp.” (WDR 5)
„Personajul de Vriendt (nume curent in Olanda, ca substantiv comun inseamna «prieten») a fost conceput de Arnold Zweig pentru a ilustra figura Antagonicului (Gegenspieler), a celui care refuza inregimentarea, care contrariaza si contrazice, care este «altfel», altfel in spirit si in corporalitate, altfel decat i-o impun legile dictate de insusi Dumnezeu, legi ce le apara insa cu strasnicie dintr-un impuls al refuzului integrarii intr-o majoritate afirmativa, careia ii prefera marginalizarea si exilul interior.” (Andrei Corbea)
