Iluminat de sufletul lui Navalny si de juisarea produsa de nenumarate filme, melodii si carti, Traian Rotarescu produce o poezie a micii filosofii si a detaliilor cotidiene montate intr-o instalatie. El cauta unghiuri noi si interpretari sensibile.
Tehnica impecabila sustine un senzualism dublat de un erotism usor naughty. „Juisarea de cvarte”, cum formuleaza poetul, asigura lejer micul trafic intre un progresism cultural atasant si un carusel de imagini derulate fluent pentru a obtine epifanii. Un poet fundamental romantic ce iteste constant crestetul din Noua Sensibilitate in suvoiul unui postmodernism optimist si dispus la asocieri sturlubatice.
Felix Nicolau
