In viata preoteasca, pastorul este dator sa se intalneasca in fiecare zi cu oameni care poarta poveri, uneori usoare, alteori grele, iar cateodata cu anevoie de dus. Intrebarile pe care acestia le pun sunt adesea fara raspuns. Si totusi ei au sentimentul ca preotul are raspunsuri si rezolvari gata pregatite. Durerea este de asa natura, ca oamenii insista si cer un raspuns, o licarire de lumina, o speranta...
Cam asa am inceput si eu sa scriu aceasta cartulie. Cu mult timp in urma, o studenta, fiind zdrobita de moartea neasteptata a tatalui ei, voia sa ma vada. Am discutat impreuna mult timp. Mi-a vorbit despre familia ei, cat de unita si de iubita era, dar un infarct a naruit totul. „Dumnezeu este nedrept”, imi tot spunea ea. Inainte de-a apuca sa-si revina, s-a trezit cu o alta lovitura. O ruda de-a ei, care ii era ca un al doilea parinte, a plecat pe neasteptate. Deznadejdea o coplesea. „Orice mi-ati spune, Dumnezeu e nedrept...”
Desigur, poate ca timpul e cel mai bun medic, indeosebi pentru cei care se confrunta cu un deces. Doar ca intrebarile raman, chiar daca intensitatea lor e mai mica. Asadar, Dumnezeu e drept sau nedrept? Ce inseamna dreptatea lui Dumnezeu si cum se impaca ea cu iubirea Lui? Dumnezeu pedepseste sau iarta?
Tema este foarte vasta si presupune multe problematici. In paginile care urmeaza, vom incerca sa prezentam cateva abordari intr-un mod cat mai simplu si pe inteles pentru majoritatea oamenilor simpli, care de multe ori sunt inundati de intrebari si cauta cu disperare o raza de mangaiere. Este de prisos sa mai subliniez ca aceasta carte nu are pretentii stiintifice. Ea este o expresie a grijii pastorale fata de poporul lui Dumnezeu care flamanzeste si inseteaza dupa adevar.
Nectarie al Argolidei
