In volumul Drumul Vietii, poezia se naste din memorie, iubire si realitate. Sunt versuri care trec prin copilarie, adolescenta si maturitate, prin sate uitate si orase grabite, prin ierni aspre si primaveri luminoase. Unele mangaie sufletul, altele dor, unele zambesc ironic vietii, altele o privesc cu resemnare – dar toate pastreaza vie scanteia sperantei: Dum spiro spero – cat respir, sper.
O carte despre oameni, anotimpuri si drumul fiecaruia dintre noi. O invitatie la traire si la regasire, in ritm de vers. (ION DOBRE)
