Cu trupul sa lucram, iar cu sufletul sa ne rugam. Omul nostru din afara sa-si implineasca lucrarea din afara, iar cel launtric sa se afieroseasca in intregime lui Dumnezeu la slujire si nicicand sa nu se lipseasca de aceasta lucrare launtrica a rugaciunii mintii. Dupa cum ne-a randuit si Dumnezeul-om Iisus, spunand in Evanghelie: Tu insa, cand te rogi, intra in camara ta si, inchizand usa, roaga-te Tatalui tau, Care este in ascuns (Matei 6, 6). Camara sufletului este trupul, usile sunt cele cinci simturi trupesti. Sufletul intra in camara sa, atunci cand mintea nu rataceste incoace si incolo dupa fapte si lucruri lumesti”.
Cuviosul Simeon de Daibabe
