De la Psaltirea lui Dosoftei, pana la Psaltirea lui Vasile Militaru, toti reprezentantii consacrati si unanim recunoscuti ai literelor romane marturisesc o credinta vie in Dumnezeu si in existenta sufletului independent de trup si nemuritor. Arta cea mai idealista, cea mai veche si cea mai cinstita din templul artelor, poezia, inalta imnuri de slava, se inchina si canta marirea lui Dumnezeu, in perfecta armonie cu conceptia cuprinsa in cartile sacre ale crestinismului. Cu alte cuvinte, poezia romaneasca implineste nu numai o misiune artistica, ci si un apostolat religios crestin, spre onoarea si gloria ei.
(Preot Ilarion V. Felea)
