Reflectiile despre Biserica ale teologilor ortodocsi din secolul al XX-lea s-au coagulat in diferite modele eclesiologice, multe dintre acestea coexistand in operele aceluiasi autor. Cele mai proeminente modele eclesiologice ortodoxe, in ordine aleatorie, sunt: eclesiologia euharistica; eclesiologia sofiologica; eclesiologia trinitara; eclesiologia comuniunii; eclesiologia personalista; si eclesiologia ecumenica. Cu exceptia eclesiologiei sofiologice, dezvoltata de parintele Bulgakov, toate celelalte modele pot fi subsumate unui model umbrela: eclesiologia neo-patristica, data fiind miscarea de intoarcere la Parintii Bisericii (ad mentem Patris) care a dominat traiectoria teologiei ortodoxe incepand cu 1936.
Meritul de a fi readus in atentia teologiei moderne legatura profunda dintre Euharistie si Biserica apartine eclesiologiei euharistice, care este cel mai adesea asociata cu numele parintelui Nicolae Afanasiev (1893-1966), profesor de drept bisericesc la Institutul Teologic Ortodox „Sfantul Serghie” din Paris. In esenta, eclesiologia euharistica poate fi rezumata prin formula avansata de un alt mare reprezentant al acestui model despre Biserica, anume teologul romano-catolic Henri de Lubac: Euharistia face Biserica, iar Biserica face Euharistia. Desi perspectiva referitoare la raportul dintre Biserica si Euharistie, in forma elaborata de teologul rus la mijlocul secolului trecut, a fost ulterior revizuita in anumite puncte cheie de mitropolitul Ioannis Zizioulas si de Sf. Parinte Dumitru Staniloae, Nicolae Afanasiev este totusi considerat „parintele spiritual al eclesiologiei euharistice”, pentru rolul de pionierat in formularea si promovarea acestei viziuni despre Biserica.
Avand in vedere contributia decisiva a acestuia la redescoperirea rolului Tainei Sfintei Euharistii ca epifanie sau loc de manifestare a Bisericii par excellence, nu putini sunt cei care se refera la parintele Afanasiev ca la „cel mai original eclesiolog al emigratiei rusesti”.
Arhim. Dr. Augustin (Viorel) Coman
