Esafodul - Cinghiz Aitmatov

Traducere din limba rusa de Nicolae Iliescu

 

Esafodul, unul dintre romanele cele mai apreciate ale lui Cinghiz Aitmatov, urmareste doua destine intru citva asemanatoare: cel al lupoaicei Akbara, izgonita de invazia oamenilor din locurile unde vineaza, si cel al tinarului Avdeu Kallistratov, prigonit de semeni pentru convingerile sale religioase. Dat afara de la seminar din cauza notiunii lui despre Dumnezeu pe care ceilalti o considera o erezie, Avdeu nu-si pierde o clipa credinta in puterea religiei de a-i face pe oameni mai buni si incearca neincetat sa-i reformeze pe cei din jur. Dar, de cite ori vrea sa-i aduca pe altii pe calea cea dreapta, fie ca e vorba de o banda de contrabandisti sau de o sleahta de betivi, sfirseste batut si lumea ajunge sa-l socoteasca un fel de „nebun intru Hristos”. Alaturi de paginile in care sint descrise peisajele de o frumusete fara egal din Kirgizstan, ce tradeaza atasamentul profund al scriitorului fata de natura salbatica si de pamintul natal, magistrala este viziunea halucinanta a polemicii dintre Hristos si Pilat din Pont pe marginea primatului vietii spirituale sau a dorintei de putere, ce aminteste de Maestrul si Margareta lui Bulgakov.

Cinghiz Aitmatov s-a nascut pe 12 decembrie 1928 la Seker, in Kirgizstan. Tatal sau, unul dintre primii activisti comunisti, secretar de partid regional, este acuzat in 1937 de a fi manifestat idei „burghez-nationaliste“ si executat nu peste mult timp. In 1956, tinarul Aitmatov intra la Institutul de Literatura Maxim Gorki din Moscova; doi ani mai tirziu devine corespondent al ziarului Pravda. Tot acum va publica prima nuvela notabila, Geamilia; vor urma alte titluri, proze sau microromane, printre care Ochi de camila (1961), Primul invatator (1963), Adio, Floare-galbena! (1966) si Cocorii timpurii (1975). Celebrul O zi mai lunga decit veacul, despre care multi s-au temut ca va fi ultimul publicat si ca ii va aduce sfirsitul, a aparut in 1980. Dupa publicarea romanului Stigmatul Casandrei, Cinghiz Aitmatov intra in viata publica si sprijina politica de transparenta a lui Mihail Gorbaciov, caruia ii va fi consilier. Moare in Germania inainte de implinirea virstei de 80 de ani.