Nenumarate sunt Evangheliile inventariate de catre istoricii originilor crestinismului; Evangheliile lui Matei, Marcu, Luca si Ioan sunt cele mai cunoscute si raman in anumite biserici ca singurele „autorizate” sa ne transmita ecourile si interpretarile evenimentelor si invataturilor care ar fi avut loc in Galileea si Iudeea acum mai bine de douazeci de secole. Descoperirile mai recente – in 1945 – ale bibliotecii de la Nag-Hammadi din Egiptul de Sus ne permit astazi sa ne largim perspectivele si sa ne imbogatim cunoasterea cu anumite aspecte ale crestinismului pana acum „ocultate” sau profanate.
Dincolo de interesul teologic, filosofic, etic pe care-l vom avea de „imaginat” cugetand asupra acestui text apartinand crestinismului originar, ar trebui sa ne reamintim si de interesul sau istoric si de informatiile pretioase pe care ni le furnizeaza despre primele comunitati crestine. Reflectiile si conflictele lor ne lasa sa intrevedem, din nefericire, excluderea femininului si, prin urmare, diferite moduri si practici de cunoastere care ii inspirau pe acesti primi crestini.
Poti sa iubesti intr-o maniera „dumnezeiasca” toate fiintele si chiar pe dusmanii tai, dupa modelul propus de Yeshua; dar dragostea umana are preferinte, adica afinitati, rezonante, intimitati, care nu sunt posibile cu toata lumea:
„Invatatorul o iubea pe Maria mai mult decat pe toti ceilalti discipoli, uneori chiar o saruta pe gura. Discipolii L-au vazut iubind-o pe Maria astfel si I-au zis: «De ce o iubesti mai mult decat pe noi toti?» Iar Invatatorul le-a raspuns: «Cum se face ca nu va iubesc asa de mult precum pe ea?»”
Aceste cateva randuri i-ar putea inca soca pe cei care nu cunosc textele fondatoare ale crestinismului. Nu este vorba aici in niciun caz de a intra in vreo polemica. Unii afirma ca Iisus ar fi trebuit sa fie „obligatoriu” casatorit din moment ce predica in sinagogi si ca, dupa traditia evreiasca, un om necasatorit era considerat ca fiind incomplet si neascultator fata de poruncile lui Dumnezeu si nu putea predica in sinagogi. Cu atat mai mult, nu putea sa fie preot si sa intre in locurile cele mai sfinte din Templu.
Jean-Yves Leloup
Doctor in filosofie, psihologie si teologie, scriitor, conferentiar, dominican, apoi preot ortodox, Jean-Yves Leloup ofera prin cartile lui, prin conferinte si seminarii o aprofundare a textelor sacre, cat si o abordare si o reflectie de o mare bogatie despre spiritualitatea in cotidian datoritã unei formatii pluridisciplinare de o rarã complementaritate.
Doctor in filosofie, psihologie si teologie, scriitor, conferentiar, dominican, apoi preot ortodox, Jean-Yves Leloup ofera prin cartile lui, prin conferinte si seminarii o aprofundare a textelor sacre, cat si o abordare si o reflectie de o mare bogatie despre spiritualitatea in cotidian datoritã unei formatii pluridisciplinare de o rarã complementaritate.
Membru al Organisation des Traditions unies, Doctor Honoris Causa in stiinte la Université de Colombo (Sri Lanka), Jean-Yves Leloup preda in Europa, in Statele Unite si in America de Sud in diferite universitati si institute de cercetare in antropologia fundamentala.
Autor a peste cincizeci de lucrari si traduceri, comentarii ale evangheliilor lui Toma, Ioan, Filip si Maria din Magdala, el participa la numeroase intalniri inter-traditii.
