Volum ingrijit de Grigore Vida
„Ce anume ii apropie pe Lucian Blaga si Constantin Noica, doi ganditori independenti, dincolo de tot ce ii separa? Raspunsul meu este ca ii apropie, inainte de toate, o anumita viziune asupra filozofiei. Si anume credinta comuna ca expresia cea mai inalta a gandirii filozofice, coroana acesteia, este creatia speculativa. Pentru unul, ca si pentru celalalt, realizarile supreme ale gandirii filozofice erau constructii speculative, viziuni globale asupra lumii, culturii si istoriei, sustinute de concepte si idei ce vizeaza absolutul, neconditionatul, adica ceea ce este inaccesibil, in principiu, cunoasterii bazate pe experienta. Deosebirea dintre metafizica lui Blaga si ontologia speculativa a lui Noica este cea dintre o filozofie speculativa orientata spre transcendent si una orientata spre transcendental: metafizica lui Blaga ofera o reprezentare personala despre o lume suprasensibila, o realitate de alta natura decat cea accesibila simturilor; dimpotriva, ontologia speculativa a lui Noica nu vizeaza o alta lume, o existenta de natura diferita, ci orizontul posibilului, al virtualului, acel orizont ce confera orientare vietii omului. Pentru Blaga, sistemul de referinta esential este o existenta suprasensibila, pentru Noica, posibilul, binele si frumosul, ca orizont ideal al lumii pamantesti.“ — MIRCEA FLONTA
