Sfantul Munte se aseamana unui stup. Asa cum in acesta exista cuiburi de albine, tot astfel si in Athos – multe chilii monahale. Si, precum in stup fara incetare zumzaie albinele, tot la fel si in Athos monahii, ziua si noaptea, rostesc psalmi si imnuri duhovnicesti.
***
Am intalnit monahi care si‑au petrecut viata in chinovie cu desavarsita ascultare si taierea voii. Unii in douazeci, altii in treizeci, altii in patruzeci sau cincizeci si saizeci de ani au cucerit culmile nepatimirii, s‑au ridicat pe cea mai inalta treapta a dragostei si a nerautatii, facandu‑se asemenea ingerilor.
Unii au ajuns la o adanca smerita cugetare si blandete, dar toti cati au atins nepatimirea au primit darul lacrimilor, fara sa mai poata niciodata sa se stapaneasca a nu plange. Plang fie pentru pacatele lor, fie pentru cele ale fratilor sau, indeobste, pentru lume, ca Domnul sa ierte pacatele tuturor oamenilor. Altii au primit darul lacrimilor celor aducatoare de bucurie si simt marea mila si bunatate ale lui Dumnezeu fata de neamul omenesc. Lacrimeaza, de asemenea, pentru ca i‑a invrednicit Dumnezeu sa se indeparteze de aceasta lume desarta si plina de griji si sa ajunga la limanul cel linistit al vietii monahale. Altii au primit darul prorociei, al descoperirilor si al vederilor duhovnicesti, iar altii – harisma rapirii mintii catre Dumnezeu. Aceste harisme ei le descopera numai duhovnicilor, care au au darul deosebirii adevarului de ratacire.
monahul Partenie
Lumea asta intreaga, daca se mai poate tine, e pentru ca se sprijina pe rugaciunile Muntelui Sfant. Pe cand lumea sta la adancul noptii culcata in moliciunea patului, in dulceata somnului, si furii si raii si talharii blestematesc, si desfranatii se indulcesc din poftele spurcate, Muntele sta treaz si se inchina si bate matanii: cu oftari.
Pentru mine, pentru neamul meu, cred ca e mai rodnica cunoasterea Athosului decat a oricarui loc din Apus.
ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor
