Gorila - Liviu Rebreanu

"Am început să scriu romanul Gorila acum cinci ani", mărturisea Liviu Rebreanu în Jurnalul din 14 iunie. Cartea are un subiect ingrat. Gorila nu este un personaj propriu-zis, ci simbolizează pacostea care a fost pentru ţara noastră politică. "E adevărat", urmează prozatorul, "că evenimentele m-au ajuns din urmă într-atâta, încât s-ar putea spune că e vorba de un roman de actualitate, de un roman cu cheie." Finalul acestei pagini jurnaliere se referă la "concretizarea Gorilei (respectiv Politică) ", anume "naţionalismul cu pumnii în piept şi falsă democraţie". Liviu Rebreanu îşi fixă în acest mod algoritmul romanului, excedat probabil de suspiciunile venite din partea dictaturii carliste, dar şi din aceea a mişcării legionare. Între "falangă" politicienilor de profesie precum Rotaru sau Belcineanu şi noii arivişti, că Dolinescu, din "frăţiile de cruce". Liviu Rebreanu îl plasează pe Toma Pahontu, cu ezitările, pasiunile politice şi opţiunile ce, în conexiune cu mitul reactivat de scriitor, al cuplului etern, conduc la previzibilul deznodământ tragic. Monomania politică îl înscrie pe "echivalentul urban al lui Ion" (Pompiliu Constantinescu) în seria tipologica a parveniţilor stendhalieni din literatura noastră, precum Andrei Pietraru. - Cămil Petrescu