Ideea gravitatii vietii a traversat marea traditie a gandirii etice universale, iar prin conceptul de situatie morala elementara (definit prin transparenta, exemplaritate si autenticitate) – dezvoltat pe urmele profesorului Niculae Bellu –, realizam care sunt dificultatile de raspuns ale fiecarui om, ale fiecarei generatii si ale comunitatii morale ca intreg la provocarile majore ale vietii: fapte dramatice sau tragice, inclusiv nenorociri imprevizibile dar si bucurii izvorate din eroisme morale. La toate aceste traditii de gandire, solutia gasita de catre oameni, implica cateva instante esentiale: intuitia adaptativa (Jonathan Haidt), inteligenta pragmatica (Radu J. Bogdan) si intelepciunea practica (Aristotel, Kant).
Din perspectiva unei filosofii a mintii – asa cum este dezvoltata de catre Radu J. Bogdan – „imaginatia ipotetica este motorul inteligentei in orizont filogenetic, iar in cel ontogenetic, structurile mentale imago-narative si cele autoreflexive genereaza raspun-suri pentru dilemele obisnuite sau cele grave ale vietii, dupa cum ne avertizeaza in ultima sa carte, filosoful roman tocmai amintit. Aceasta transpare in interogatia mereu reluata de constiinta individuala: De ce eu? De ce tocmai mie mi s-au intamplat toate acestea?
In fapt, niciodata si nicicand pe lumea aceasta, nu le-a fost usor oamenilor sa aiba o viata cu continut moral deplin. A atinge stadiul transparentei, exemplaritatii si autenticitatii, ramane un ideal vesnic. Iar trecerea de la imaginatia ipotetica, ca motor al inteligentei (Radu J. Bogdan), la imaginarea imperativului categoric, drept resort al intelepciunii (Kant), s-a realizat, nu arareori, cu dificultati si greutati, cu suferinte si conflicte interioare, cu sentimentul sperantelor, dar si al deznadejdilor, mai mult sau mai putin surmontate in cuprinsul unei vieti de om.
