Cu cartea lui Danut Ivanescu e asa: apuca-te de ea de oriunde, de la coada, de la inceput, de la mijloc si tot in Romania de la bloc te trezesti. Cum e Romania asta? O stii, e sub a celor de la B. U. G. Mafia, care o ard pe eroica urbana, care clameaza ca cine „ne da moartea-n dar, trebuie sa fie-n penitenciar!”. Situatia e bizara, caci Ivanescu a scris candva O scurta Istorie Generala a Lucrurilor, o saga de 2322 de ani, si-acum, poftim, ne ofera Harte, junghiuri si sminteli, petrecute in blocul Radical, de pe strada Izbavirii, colt cu Succesului. Personajele? Niste fapturi scoase din Otto Dix si Mark Rothko, intre doua guri de absint mixat cu iarba. Numele lor, un punct forte al cartii, sunt, printre altele, Tanti Glafira, Agigea Dodoasa (excelente texte!), Crica Lingoare si Utopila Poticnici – niste insi rataciti in reflexe, automatisme si emotii cu atat mai dureroase cu cat sunt mai precare. Practic, vorbim despre niste cetateni pe care doar absurdul ii poate elibera/umaniza. Autorul pretinde c-a supt inspiratie de la Céline si Harms, dar eu zic c-a baut si ceva rachie cu Urmuz si Alphonse Allais, literatura fiind, dupa cum zicea Michael Haulica, „un magnet pentru ideile care plutesc in aer, neimpuse de nimeni”. Expresionism, deci! Kafka? Nu, balcanism dureros la puterea a cincea!
Florin Chirculescu
