Daca istoria are un sens, daca scapa repetitiei ciclice si destinului si daca este istorie in sensul propriu al cuvantului - adica viata, nu doar trecere -, acsestea se intampla pentru ca Intruparea este un fapt unic, ivit in viata oamenilor. Un eveniment care, in mod tainic, restaureaza umanitatea. Impartind timpul si viata credinciosilor, sarbatorile slujirii crestine se situeaza in acest cadru. Deoarece a sarbatori nu inseamna doar a rememora si a ne aduce aminte, ci si a ne deschide unui har mereu actual si prezent.
Hranindu-se din traditia rasariteana, dar atent si la cea occidentala, Olivier Clement regaseste aici semnificatia profunda a acestor perioade importante ale credintei: in mijlocul unei nopti de iarna — Craciunul, implorare smerita; primavara — Pastile si Invierea; stralucind inca din icoane — focul Cincizecimii si lumina lui Hristos transfigurat. Dincolo de repetitie, iata ca ajung la noi evenimentele Mantuirii.
