Sensibile, crude, dure si atasante, textele din „In miezul zilei caniculare“ expun, confesiv, dar si combativ, efortul de a salva orice poate ramane dupa explozii, incendii si prabusiri morale si afective. Tensiunea dintre calmul estomparilor descriptive si brutalitatea emotiei nefiltrate de ancore justificative genereaza, in diapozitivele poematice semnate de Mihaela Farcas, atmosfera unei lumi in plin proces de destructurare, propunand, astfel, o ipostaza a poeziei ca mecanism de autoaparare. (Olga ȘTEFAN)
Nu poti intra In miezul zilei caniculare fara sa-ti incalzesti porii & muschii & sistemul nervos simpatic. Mihaela Farcas nu lasa cititorului niciun moment de respiro, proclamandu-se „femeia infrastructura”. Ea te va conduce „cu blandete prin taramul vulnerabilitatii”, scanand fiecare obstacol cu cativa centimetri inainte de coliziune. Ni se dezvaluie o poezie a caderii si a regruparii intr-o lume in care „soarele intact mangaie anemonele dislocate de zgomotul maselor”. Revenirea e, cu fiecare nou nivel (aproape ca la un joc video), mai dura, pentru ca aceste poeme nu se tem sa rosteasca lucrurile incomode, fara a oferi solutii miraculoase. Te invit sa tii cont doar de doua conventii in acest univers in care tocmai ce ai pasit: „un animal incoltit e doar un copil singur” & ca esti „o pasare muta cu limba de forma unui srapnel”. Inchide ochii si lasa textul Mihaelei sa te conduca. (Andrei ZBIRNEA)
