Iordan Chimet (1924-2006) este prozator, poet, eseist, critic si istoric de arta, scenarist si traducator. Adevarat exemplu de rezistenta prin cultura, considerat persona non grata in regimul comunist, Iordan Chimet a continuat sa scrie si sa coordoneze editarea unor opere de anvergura culturala memorabila, precum Grafica americana. Un portret al Americii; Antologia Inocentei – Cele douasprezece luni ale visului; America Latina: Sugestii pentru o galerie sentimentala, Cica niste cronicari duceau lipsa de salvari. Antologia literaturii umorului absurd.
Iordan Chimet scrie „literatura pentru copii cu mijloacele cele mai moderne ale literaturii pentru adulti si deopotriva literatura adulta cu viziunea unui copil.” (Marian Popa, 2009)
„Continui sa ma intreb ce este in fond aceasta carte? Un roman? Un roman de aventuri? Un basm?... Inchide ochii si vei vedea Orasul e o Odisee a regasirii drumurilor pierdute o data cu iesirea din inocenta copilariei, un comentariu suav al eternei noastre reintoarceri…” (Mircea Horia Simionescu, 1999).
„Autorul pare sa aiba psihologia unui copil care nu vrea sa creasca, precum Peter Pan sau Huckleberry Finn. El isi asuma dubla conditie, contradictorie, a eroilor de basm care refuza sa accepte ca apartin lumii basmului (deci unei pseudo-realitati) si percep totusi realul drept fictiune.” (Dan Culcer, 1995).
Cuprins
Inventivitatea rafinata a ilustratiei Cristianei Radu incarca simbolismul formelor cu nostalgia pierdutei unitati dintre fantezie si gandire, uneori in maniera naiv-sentimentala, alteori cu accente suprarealiste. Aceasta face ca ilustratia cartii sa ne ofere o viziune de o neobisnuita sensibilitate plastica si forta de emanatie spirituala, in deplin acord cu intentiile autorului: „Poate ca unul din marile rosturi ale scriitorului – ale oricarui artist – este de a privi cu ochii limpezi, puri, in jur, pentru a descoperi din nou adevarurile banale, ignorate, risipite si pierdute mereu, pe care trebuie sa le afle, mai devreme sau mai tarziu, fiecare generatie…” (Iordan Chimet, 1979).
Inventivitatea rafinata a ilustratiei Cristianei Radu incarca simbolismul formelor cu nostalgia pierdutei unitati dintre fantezie si gandire, uneori in maniera naiv-sentimentala, alteori cu accente suprarealiste. Aceasta face ca ilustratia cartii sa ne ofere o viziune de o neobisnuita sensibilitate plastica si forta de emanatie spirituala, in deplin acord cu intentiile autorului: „Poate ca unul din marile rosturi ale scriitorului – ale oricarui artist – este de a privi cu ochii limpezi, puri, in jur, pentru a descoperi din nou adevarurile banale, ignorate, risipite si pierdute mereu, pe care trebuie sa le afle, mai devreme sau mai tarziu, fiecare generatie…” (Iordan Chimet, 1979).
Descoperirea Orasului, simbol al idealului revelat deopotriva prin limbajul verbal si prin cel vizual, e marea rasplata spirituala a desprinderii de realitatea imediata si a explorarii misterului lumilor noastre launtrice. Ea face ca, in strafundurile nealterate ale propriei sensibilitati, sa ne redescoperim inocenta primara, ingenuitatea edenica de la inceputurile fiintei, un taram al fagaduintei pe care fiecare dintre noi il poarta in sine, ca o promisiune a tineretii fara batranete si a vietii fara de moarte. Ilustratia cartii ne ajuta sa descoperim usa secreta a universului varstei infantile, deschizand o poarta secreta care duce Dincolo. Pentru a ne orienta si regasi in meandrele acestui topos imaginar compensativ, Cristiana Radu ne daruieste o busola imagistica foarte sensibila la jocul tonalitatilor, al ambiantelor care sustin fantasticul hibrid al romanului: „Nu mai are loc coliziunea celor doua planuri opuse, se anuleaza caracterul insurgent al irealului, al carui prim scop era scurtcircuitarea universului logic. Basmul spulbera agresivitatea initiala a celor doua lumi si realizeaza nu numai o coexistenta, dar chiar o fuziune paradoxala: miraculosul devine firesc, firescul devine miraculos. Si lumea mea dunareana a descins in basm – cadrul cel mai generos care ii putea fi oferit, fara sa mai existe ispita vreunei alte alternative.” (Iordan Chimet, 1979).
