Atunci cand sufletul este incarcat cu prea multe si intense trairi, pentru descatusare, incepe sa vorbeasca prin cuvinte — cuvinte compuse din litere mici si mari de mana insirate, cand timid, cu teama chiar, cand cu usurinta, cu bucurie, insirate, da, pe randuri, ca niste portative pe care sunt scrise note muzicale. Astfel, el, sufletul, se asterne pe foaia imaculata curgand precum raul prin albia lui, cand prea linistit, cand navalnic, torential, tumultos, cand inundand ochii incercanati sau… secand aievea in nemurire.
prof. dr. Rodica LUPU
