Integrala poemelor - Ana Blandiana

N-am fost in stare sa scriu altfel decat iesind din viata mea obisnuita decupand timpul poeziei din timpul vietii Plecam la scris cum plecau sfintii in pustie ca sa-l intalneasca pe Dumnezeu iar ceea ce urma avea uneori intr-adevar trasaturile miracolului. Cand incepeam sa scriu nu aveam senzatia preaplinului care se revarsa ci mai curand a uimirii ca trecea prin mine. Cand se oprea ma descopeream golita pustie si mai ales cu sentimentul ca este de tot. Desi stiam ca mi se mai intamplase desi imi spuneam ca si de alte dati mi se paruse la fel si ca totusi minunea se repetase ma uitam la ultima poezie scrisa cu sfasietoarea convingere ca de asta data este intr-adevar ultima ca niciodata nu voi mai fi in stare sa scriu nimic. Iar daca urmatoarea evadare se dovedea zadarnica si Dumnezeu nu venea la intalnire intamplarea nu era decat o verificare in plus pentru o perioada a acestei convingeri. Recadeam in contingent mai deprimata decat in momentul evadarii pana cand incet-incet incepeam sa simt ca se pregateste o noua iluminare care nu asteapta pentru a se produce decat o noua fuga. ANA BLANDIANA