Istoria filosofiei contemporane volumul 3 - P. P. Negulescu

Sub formele pe care le luase la inceput cu Fichte si cu Schelling si care nu pareau inca nici destul de clare nici destul de temeinice idealismul german cu tot zgomotul pe care il produsese prin uimitoarele lui indrazneli nu izbutise sa inregistreze izbanzi definitive. Cu Hegel insa noua directie a cugetarii filosofice post-kantiene parea ca ajunsese a se impune contemporanilor cu destula putere si cu destula trainicie pentru ca viitorul ei sa poata fi socotit ca asigurat. Si totusi aceasta credinta si aceasta speranta a numerosilor adepti ai filosofiei oficiale a statului prusian cum am vazut in volumul precedent al acestei lucrari ca i se zicea filosofiei lui Hegel s-au dovedit destul de repede in ciuda tuturor aparentelor prea putin indreptatite. Neintelegerile si discutiile ce n-au intarziat a izbucni dupa moartea lui Hegel mai ales printre partizanii sai care s-au impartit in doua tabere nu numai deosebite ci si dusmane in asa-numitele dreapta si stanga hegeliene aratau destul de limpede ca adevarul idealismului nu fusese inca definitiv stabilit. El ramanea inca expus la contestatii si controverse chiar si printre cei ce il admiteau in principiu dar socoteau ca trebuiau sa-i aduca totusi unele modificari mai mult sau mai putin insemnate. P. P. Negulescu