La tiganci. Pe strada Mantuleasa. In curte la Dionis - Mircea Eliade

Definind literatura drept fiica a mitologiei Mircea Eliade si-a conceput nuvelele de factura fantastica drept spatii in care cotidianul si mitul converg cele doua ramanand totusi opuse unul celuilalt. O astfel de proza investeste realul cu un intreit mesaj estetic mitologic si fantastic iar cititorul deopotriva cu personajele ajunge sa cunoasca o alta experienta a timpului si spatiului. In nuvele precum La tiganci Pe strada Mantuleasa sau In curte la Dionis Bucurestiul interbelic e conceput ca spatiu mitic in care fantasticul impregneaza cotidianul. Drumul initiatic e presarat cu labirinturi care conditioneaza prin probe accesul neofitului la portile spatio-temporale La tiganci si cu personaje a caror identitate mundana e dublata de una fabuloasa Pe strada Mantuleasa pentru ca eroi precum Leana si Adrian de fapt incarnari ale cuplului mitologic Orfeu Euridice In curte la Dionis sa se regaseasca supusi imuabilei coercitii a mitului eternei reintoarceri. Mircea Eliade traind mai mult decat altii in preajma miturilor mari considera ca literatura nu mai poate renaste decat asumandu-le. Sentimentul lui mai adanc este ca literatura moderna s-a golit de sensuri a pierdut dimensiunea spiritului. Solutia este intoarcerea la mituri dar nu printr-o literatura despre mituri abstrasa de viata comuna. A identifica prezenta transcendentului in experienta umana este sarcina cea dintai a creatorului modern. Si inca o data sub alta forma prozatorul sa observe camuflajul misterelor in evenimentele realitatii imediate. Eugen Simion