Am sapat adanc pana am dat de cuvinte. Cand mi-am dat
seama ca gropile comune au nevoie de-un templu, am
cersit lumina
de la lampa lui Aladdin. Dar jurnalul de calatorie nu e carte
de vizita pentru hotii de buzunare cu paine. Porumbeii
albi vestesc
dimineti fara tancuri, anotimpul cu numarul 5
dintr-un calendar
fara cruci negre. Am fost anuntat ca regele moare
si mi-am luat bilet la spectacol. Dac-as fi stiut ca e
cheala cantareata,
as fi dansat mai mult de-o vara in asteptarea unui Godot
grabit. Lumile
se impletesc sub soarele rosu de octombrie, una pe fata,
doua pe dos. Sau poate de noiembrie, depinde de stil…,
pana cand viata le va desparti. Lectia continua si zidurile
isi scriu singure dialogurile printre umbre. Pamantul de
pe foaie
miroase a rugaciune
… si a liniste.
