In volumul „Limita de existenta”, transpar dezamagirile si revolta generatiei optzeciste si nouazeciste, motivele si toposurile unei ardente dezbateri de idei vizavi de conditia umana. „Nimic nu e frumos in afara adevarului despre om, despre frumusetea lui apolinica.” Pentru Marius Marian Solea, este suficient ca poemul sa existe caci acesta isi este suficient prin sincretismul efectelor auditive si optice, picturale si muzicale. Relectorul asista, vrajit el insusi, la abordarea lumii imediate din perspectiva unei sensibilitati mai atente la cele ce se petrec in jur simultan cu cele ce sunt descoperite in straturile adanci ale propriei fiinte.
Ion Popescu-Bradiceni
