Studiul poeziei, rezervat claselor a XI-a si a XII-a, este partea cea mai dificila din programa liceala de Literatura romana. Dificultatea provine, pe de-o parte, din asteptarea elevului de a primi explicatia limpede a unor notiuni si concepte pe care sa-si poata sprijini intelegerea textului liric, iar pe de alta, din efortul profesorului de a-i insoti tatonarea atmosferei, limbajului si mesajului acestuia, imprecise prin insasi natura lor. Dintr-o indelungata experienta de catedra stiu cat de mare este castigul atunci cand adolescentul (aflat si la varsta primelor sale incercari poetice) reuseste sa patrunda arcanele limbajului liric, sa simta farmecul poeziei si sa-si dea propriile raspunsuri la binecunoscuta intrebare-nedumerire „Ce-a vrut sa spuna poetul?”. Miza prezentei carti a fost mai mare decat poate parea la prima vedere: am dorit sa fac inteligibile, cu mijloace limpezi, cateva dintre conceptele utile analizei si sa deschid accesul inspre poetii nostri cei mai reprezentativi, fixati in canonul scolar.
La fel ca in privinta prozei, abordata in primul volum al mini-seriei mele de uz didactic, descifrarea poeziei lirice, facuta cu privirea indreptata spre examenul de bacalaureat, a incercat sa evite cliseele si schematizarile. Repet si aici precizarea facuta acolo: abordarile oferite nu intentioneaza sa fie „comentarii” livrate pentru invatarea pe de rost, ci prezentari explicative, sugestii pentru o lectura proprie a textului.
Autoarea
