Lumea arhetipala. The artchetypal world - Constantin Severin

Editie bilingva: Romana-engleza
Poezia lui Constantin Severin se defineste, in general, printr-un joc greu perceptibil intre vizibil si imaginar, intre concretetea frusta a clipei prezente si afectivitatea memoriei care conduce la inregistrarea unor senzatii subtile ale eului, intre astazi si ieri, intre viata si moarte, elemente care traseaza conturul inefabil al unei „lumi arhetipale”: „Am visat adesea la o lume mai pura, alcatuita doar din priviri, / o arhitectura felina cu atingeri calde si non-tactile, / abstracta si invizibila ca bucuria si dragostea, o lume arhetipala fara rani, suferinta si moarte, / unde spatiul si timpul sunt doar vibratii vizuale febrile, / iar viata devine un poem scris de privirea lui Dumnezeu” (Lumea arhetipala). Peisajele afective transpuse in oglinda poemelor de Constantin Severin sunt parca invaluite intr-o atmosfera de suavitate si intr-un ritual al rememorarii. Sentimentul zadarniciei, accentele de revolta, resorturile nostalgiei sau freamatul timpului se insinueaza, nu de putine ori, in versurile lui Constantin Severin, imprimandu-le o turnura grava, o melancolie difuza sau, dimpotriva, o stringenta etica, din care e alcatuita, de altfel, substanta profunda si autentica a acestei poezii ce se legitimeaza prin forta de sugestie a cuvantului si prin ritmul bine dozat intr-un echilibru dinamic intre emotie si stilizare. - Iulian Boldea